NAȚIONALITATE s. f. 1. Ansamblul însușirilor care caracterizează o națiune (1) și o deosebește de altele; caracter național (1). Românii, pentru a-și pute păstra naționalitatea și neatîrnarea, s-au văzut nevoiți a începe două războaie. IST. m. XII/18. Colonii romani... se traseră în Munții Carpați, unde-și păstrară naționalitatea și independența lor. BĂLCESCU, m. v. 7, cf. 8. Au păzit a lor naționalitate și limba. calendar (1855), 103/8. Imperiile și națiile au avut mărirea și căderea lor; ele însă și-au păzit naționalitatea subt orice împregiurări. NEGRUZZI, S. I, 200. 2. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune (1); (rar) națiune (2). v. cetățenie. A treia clasă, cea mai numeroasă sau adeca propriul popor țăran din partea cea mai mare a țării, era lipsită, fără nici o distincțiune, de naționalitate și religiune..., de orice drept civile și politic. BARIȚIU, P. a. I, 8. Poporul, după naționalitatea mumei, îl numi Ioan Armeanul. HASDEU, ap. VIANU, m. 249. Aceleași drepturi și datorii, fără deosebire de sex, rasă sau naționalitate. contemp. 1962, nr. 796, 1/5. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat; (rar) națiune (2). cf. DER. 4. Comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui stat multinațional sau, ca minoritate, pe teritoriul unui stat național; (învechit și popular) națiune (1). Împărăția romană trebui să cază... ca să facă loc unei organizări progresive... produsă prin armonia naționalităților libere. BĂLCESCU, m. v. 6. Pînă a nu luci la soare, naționalitățile mocnesc veacuri. RUSSO, S. 77. Grecii erau poporul cel mai luminat din tot orientul, aveau oameni învățați, erau singura naționalitate din Imperiul otoman cunoscută în Europa. GHICA, S. 93. Venind Nicu Bălcescu cu Iancu Bălăceanu la Constantinopol, am conceput împreună ideea formării unei legiuni române în Transilvania, care să lupte alături cu ungurii în contra absolutismului și pentru liberarea naționalităților. id. a. 175. Cînd – zise primarul – pun la dispoziție acest templu locuitorilor acestui oraș, doresc din inimă ca fiecare naționalitate să-l folosească pentru prosperitatea și înflorirea culturei sale proprii. F (1900), 585. – Pronunțat: -ți-o-. – pl.: (4) naționalități. – Din fr. nationalité, germ. Nationalität.