NAȚIONALISM s. n. 1. (Învechit) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei sale națiuni (1). v. patriotism. Nici o zi pînă acum de cînd au pierdut rumânii armele, ca aceasta nu a însemnat într-atîta putere naționalismul. cr (1830), 303¹/10. Străinomania..., astă patimă dărmîtoare naționalismului. calendar (1850), 93/3. În Transilvania există un naționalism nu de paradă și de banchete. gherea, st. cr. iii, 125. 2. Concepție și politică burgheză care susține interesele burgheziei naționale, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni, și nesocotește interesele altor națiuni, instigînd la vrajbă națională și la ură de rasă. v. șovinism. În țărănime nu prinsese fascismul, nici naționalismul. beniuc, m. c. i, 212, cf. 83. Deși unii dintre ei sînt lipsiți de educație politică..., elimină dintre ei otrava naționalismului. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 105. – Pronunțat: -ți-o-. – Din fr. nationalisme.