NAZARINEAN, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a orașului Nazaret sau era originară de acolo; locuitor al Nazaretului; (rar) nazaritean. Pre I[su]s cercați, nazarineanul cel răstignit? (a. 1650). GRC I, 230/9, cf. 231/34. I[su]s nazarineanul acesta va surpa locul acesta (a. 1689). id. ib. 284/12, cf. DDRF. ♦ (Prin Ban.) „Sectar”. ALR II 2 779/2, cf. 2 779/36. 2. adj. Care aparținea orașului Nazaret sau nazarinenilor (1), privitor la Nazaret sau la nazarineni, originar din Nazaret; (rar) nazaritean, (învechit) nazareanin, nazarinesc. cf. BARCIANU. – pl.: nazarineni, -e. – Și: (regional) năzărinean, -ă s. m. și f., adj. ALR II 2 779/2. – cf. slavonul назарюннъ.