NAZALIZA vb. I. Tranz. (Fon.; complementul indică sunete) A imprima, a da caracter nazal (2), a transforma în sunet nazal. Cînd pronunțăm asemenea cuvinte [înnebuni, înnobila] se aude numai un n (cel de-al doilea), din cauză că celălalt nazalizează pe î precedent. iordan, g. 27. Adeseori nazala cade, după ce a nazalizat vocala anterioară. graur, i. l. 61. ◊ refl. Vocala dinaintea unei consoane nazale se nazalizează. ♦ intranz. (Rar) A pronunța nazal. cf. alexi, w. În fotoliu... Tu citești nazalizînd O poemă decadentă. Bacovia, o. 58. – prez. ind.: nazalizez. – Din fr. nasaliser.