NAVĂ s. f. 1. Vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe (sau sub) apă, pentru transportul persoanelor, al materialelor sau cu destinații speciale; vas. v. vapor, corabie. Dona Ineț voia ca fiul său să facă o călătorie lungă pe mare; ca și cînd o navă spaniolă ar fi fost o altă barcă a lui Noe. HELIADE, D. J. 96/22. Nava începu iar a naviga. id. ib. 105/22, cf. NEGULICI, ARISTIA, PLUT., POLIZU, PROT.-POP., n. D., COSTINESCU, DDRF. Se uită de-a lungul pe mare La navă, la maluri, la cer. COȘBUC, P. II, 94, cf. 280, BARCIANU, ALEXI, W. Singur pe navă prudentul Ulise privea cu-ntristare. TOPÎRCEANU, P. O. 9. Ostrovul izolat de lume Ca un castel medieval... pare o navă fermecată Ce-a ancorat aici, sub munte. id. B. 29. Noi sîntem mereu aici toți patru, în mica noastră fermă, ca pe o navă pornită prin lume, fără escală. SEBASTIAN, T. 181. Numai pe-o navă cu pînzele umflate în vîntul de la larg înțelegi frumusețea și poezia mării. BART, E. 121. Nava și-a aruncat ancora. VIANU, m. 95. Se născuse și copilărise la Saint Malo, între constructori de nave și pescari. TUDORAN, P. 54. Valurile... pot răsuci nava în loc, ceea ce cu adevărat e primejdios. id. ib. 106. De pe o mică navă, reporterul a coborît în iarna asta într-un oraș foarte original. CONTEMP. 1962, nr. 796, 2/3. Emisiunea destinată navigatorilor îmbarcați pe navele comerciale românești. SCÎNTEIA, 1962, nr. 5 407. ◊ fig. Lumea care este o mare cu talazuri furtunoase Mi-a văzut a vieții navă ici și colo alergînd. MACEDONSKI, O. I, 94. O, cuvintele, cuvintele Sînt nave prea fragile Să-i poarte povestea Pe apele vieții. BENIUC, C. P. 93. ♦ (Rar) Conținutul, personalul unei nave (1); persoanele care se află pe o navă. cf. LM. 2. Naos. Interiorul acestei biserici se compune dintr-o navă, ale căria boite ascuțite sînt susținute de șasesprezece pilaștri. FILIMON, O. II, 114. Aceste trei altare corespund fiecare la cîte o tindă, adică la cîte un spațiu prelungit... căruia – din pricina asemănării ce are cu un coș de corabie răsturnat – i se zice nave (nef); altarul mai mare din mijloc se prelungește cu navea principală, care e despărțită de cele două nave laterale prin patru stîlpi. ODOBESCU, S. I, 389. Arnolfo di Cambio adoptă planul în formă de cruce și nava triplă a bisericilor gotice. OȚETEA, R. 256. 3. (Adesea urmat de determinări) Aeronavă sau aparat destinat zborurilor omului în cosmos. La Observatorul astronomic... a fost observată în ziua de 16 mai, la orele 3 și 54 minute, nava cosmică și racheta sa purtătoare. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 835. – pl.: nave. – Și: (învechit) nave s. f. – Din fr. nave, lat. navis, it. nave.