NAVIGAȚIE s. f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de o navă (1) pe apă, călătorie făcută cu o navă. Navigația, călătoria pe mare sau pe mari rîuri. LEON ASACHI, B. 94/4. Navigația (umblarea pe apă) prin vaporuri (corăbii ce se mișcă prin aburi) a luat foarte mari descoperiri în rîurile noastre. CR (1829), 1562/4, cf. 2442/14. Navigația seau umblarea acestor corăbii are foarte multă lucrare. AR (1829), 731/21, cf. 2121/31. Navigație sau plutirea pe mare. ASACHI, I. II, 332/9. Navigație (plutire cu vase pe mări și pe rîuri). CONV. GEOM. 23/5. Orînduirile despre navigația vaselor pe rîurile ce petrec statul Olandei. AR (1839), 592/26, cf. VALIAN, v. Suirea în corabie se cheamă îmbarcare, scoborîrea debarcare și călătoria pe apă navigație. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 50, cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU, PROT.-POP., n. D., COSTINESCU, LM. S-a făcut atunci de ocîrmuire un Regulament de navigație. N. a. BOGDAN, C. m. 118. Cura de mare navigație este tratamentul îndelungat prin lungi călătorii în plin ocean. YGREC, m. N. 293. După ce ancorează în port, aflăm că e iahtul lui Rotschild, în navigație de plăcere prin orient. BART, S. M. 49. Descoperirile portughezilor au fost pregătite de marile navigații medievale în Oceanul Atlantic. OȚETEA, R. 110. O parte din material este depus în mare și formează bare sau baraje, sub nivelul mării..., care stînjenesc navigația. AGROTEHNICA, II, 981. După două zile de navigație, se mișca aici ca pe ulița sa. TUDORAN, P. 191. ♦ Transport organizat de mărfuri sau de persoane care se face cu o navă (1), pe un itinerar determinat; trafic pe apă. Puțina gheață de care era Dunărea prinsă s-au trecut și navigația s-au deschis prin venirea ca la 40 vase. AR (1837), 77¹/7. 454, 591 lei... s-au strînsu de la începutul navigației anului curgător și până. la sfirșitul lunei lui mai (a. 1849). URICARIUL, VI, 491. Așteptam deschiderea navigațiunii Dunării în sus sau în jos. GHICA, S. 250. La gurele acestui fluviu îl aducea navigațiunea mercantilă a Mării Negre. HASDEU, I. C. I, 101. Compania de navigație fu bucuroasă să angajeze ca viitori ofițeri doi tineri cu diplomă de inginer. TUDORAN, P. 51. ♦ Călătorie sau transport cu o aeronavă. Aviația noastră de transport a fost înzestrată... cu instalații aeroportuare și de navigație moderne. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 857. 2. Știința și tehnica de a dirija mersul unei nave (1, v. nautică) sau al unei aeronave (v. aeronautică). Ticăloșiile meale începea a mă face cunoscătoriu în materia navigației (a îmblărei cu corabia pre mare). MAIOR, T. 53/18. Aflarea busulei apoi a făcut o reformă totală în navigație. GENILIE, G. 18/27, cf. POLIZU, COSTINESCU, LM. Se reîntoarse victorios în Europa, căci a deschis comerciului și navigațiunii o cale noauă. F (1880), 249. Navigațiunea este în strînsă legătură cu [climatologia]. ib. (1900), 550. Contactul cu Italia... produce un puternic aflux de termeni noi în... arta militară și navigație. VIANU, S. 133. Sînteți, ca și mine, în penibila situațiune a celor ce ar studia sau ar preda ciobanilor elvețieni, în Alpi, problemele navigației transoceanice. GALAN, B. II, 96, cf. LTR². – pl.: navigații. – Și: (învechit) navigațiune s. f. – Din fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione.