NAVIGABIL, -Ă adj. (Despre ape) Care permite navigația (1), pe care se poate naviga. Rîuri... navigabile. AR (1830), 112/24. Ca să se facă Tagul (un rîu) navigabil (de plutit) este de trebuință 7 875 000 franci. CR (1830), 911/9, cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU. Dunărea începe a fi navigabilă de la Ulm. I. IONESCU, M. 76, cf. COSTINESCU, LM, DDRF. Prutul nu mai are peștele pe care-l avea înainte de a se face navigabil. SP. POPESCU, m. G. 85. Insulele și prunturile care se formează în rîurile navigabile și neplutitoare. HAMANGIU, C. C. 129, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Șiretul poate va fi navigabil cu caice, în ținuturile Galați, Tecuci și Putna. n. a. BOGDAN, C. M. 118. Vedea în față deschis, neted, canalul navigabil. BART, E. 125. Astea nu sînt rîuri navigabile. VORNIC, P. 137. – pl.: navigabili, -e. – Din fr. navigable.