NAVAL, -Ă adj. Care se referă la nave (1) sau la navigație, care se face cu nave, alcătuit din nave, de nave, care aparține navigației. v. nautic. O bătălie navală sau de mare. AR (1829), 144¹/8, cf. 150²/8. Pomenirea bătăliei navale sau pă mare tîmplată. CR (1829), 238¹/21. Oastea navală (plutitoare) se alcătuiește din 110 vase de război. ib. (1830), 62²/17, cf. I. GOLESCU,C., VALIAN, v. O scoală de arhitectură navală. LAURIAN, m. IV, 84/26, cf. NEGULICI, POLIZU. Sultanul, îngrijat, a cerut lui Canning o manifestare din partea diviziunei navale de sub comanda generalului Parker. GHICA, a. 50. Lupta navală de la Ceșme-Liman. FILIMON, O. I, 102, cf. PONTBRIANT, D., PROT.-POP., n. D., COSTINESCU, LM. Turcii pierduseră marea bătălie navală de la Lepanto. XENOPOL, I. R. v, 97. În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși. BART, S. m. 21. Un tînăr muncitor de la șantierele navale. STANCU, R. a. III, 278. Din port se aud zgomotele șantierului naval. v. ROM. octombrie 1954, 42. Construcția navală rămîne o artă, pe care tehnica timpurilor noi nu o înlătură. TUDORAN, P. 107. – pl.: navali, -e. – Din fr. naval.