NAUTIL s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă plan-spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică cu mai multe despărțituri (Nautilus pompilius). Dintre șapte sau opt spețe de nautil ce esistă, cea mai comună este speța numită Nautilus pompilius. ISIS (1859), 118²/6. Univalvele cu cămări, precum: nautilii, amoniții. COBÎLCESCU, G. 61/20, cf. COSTINESCU, LM, ALEXI, W. Nautilus are o cochilie calcaroasă, constituită dintr-un tub răsucit. GEOLOGIA, 66, cf. DER. – Pl.: nautili. – Și: nautilus subst. – Din lat. nautilus, fr. nautile.