NAUTIC, -Ă s. m., s. f., adj. 1. s. m. (Învechit, rar; în forma naftic) Corăbier. Sutașulu crămacii și nafticii (precorăbiiariu n. TEST. 1648, de corăbiiari BIBLIA 1688) asculta mai vrătosu. COD. VOR. 86/17. 2. s. f. Știința și tehnica de a dirija mersul unei nave (1); navigație (2), (învechit, rar) navtichie. v. corăbierie. Slujesc nafticii (adecă meșteșugului corăbieriei) a numi vînturile. AMFILOHIE, G. 2/12. Istoria nauticei nu înfățășază o altă asămine faptă. AR (1829), 6¹/24. Nouă descoperire în meșteșugul nauticei (corăbieriii). ib. (1831), 234¹/10, cf. LM, ALEXI, W. 3. adj. Care privește navigația, de navigație. v. naval. [Toate corăbiile domnești] să se afle intrate la liman, avînd paznicii sei trebuincioși din breasla naftica (a. 1793). GÁLDI, m. PHAN. 212. [În Cairo] se află... mai multe shoale militărești, filologhice, naftice și mercantile. AR (1829), 196²/44, cf. I. GOLESCU, C. Au fost... jocuri nautice pe Sena. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 93. Începeam a gusta o plăcere rară în călătoria nautică, id. ib. 149. Sub Maria Terezia s-au înființat mulțime de școale, cum și... școala nautică la Triest. BARIȚIU, P. a. I, 359. Cînd vă vor da răgaz variile sporturi nautice, vom primi, sper, cîte o vorbușoară de la dv. CARAGIALE, O. VII, 106. L-a rugat... să înființeze cu elevii o tovărășie de sport nautic. I. BOTEZ, B. I, 153. Termenii nautici apăruți acum în limba franceză sînt nenumărați. VIANU, S. 133. – pl.: nautici, -ce. – Și: (învechit) naftic, -ă s. m., s. f., adj. – Din fr. nautique. – Naftic < ngr. ναυτιχοσ.