NAUFRAGIAT, -Ă adj. (Despre nave sau, p. ext., despre oameni) Care a suferit un naufragiu (1). cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Parc-am fi undeva la capătul pămîntului. Naufragiați. Pierduți. SEBASTIAN, T. 16. ◊ (Substantivat) Tot ce putea servi a susține pe bieții naufragiați asupra valurilor. HELIADE, D. J. 114/5. Acolo fîlfîie spre linia sură a zării două paseri albe, depărtîndu-se avîntat de țărm, ca doi porumbei mesageri cu o veste bună spre necunoscuta insulă cu naufragiați. C. PETRESCU, Î. II, 251. A băgat cineva de samă înfățișarea lui de naufragiat în luptă cu elementele nepăsătoare și nemiloase? SADOVEANU, O. VIII, 155. – Pronunțat: na-u-fra-gi-at. – pl.: naufragiați, -te. – v. naufragia.