NATURISM s. n. 1. Curent literar-artistic caracterizat prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. v. naturalism (3). Desfăcîndu-se de viață, adevăr și sinceritate, artiștii europeni au trecut prin naturism, futurism, paroxism, dadaism. contemp. 1948, nr. 107, 9/3. Alături de dramaturg, viețuiește și un poet. Neclarificat însă, fascinat de desfășurarea forțelor, cucerit de naturism. ib. nr. 112, 5/2. 2. (Filoz.) Cultul religios al naturii (1) și al unor forțe personificate ale ei. cf. ralea, s. t. iii, 35, DER. – Din fr. naturisme.