NATURALNIC, -Ă adj. (Învechit) 1. Natural (I 1). Aplecările ceale naturalnice ale lui, bine le ia în samă. teodorovici, m. 43/23. 2. Natural (I 2). Așa fâcînd, vițele aceastea or slobozi și face rădăcini naturalnice (după fire), nu silite. economia, 150/3. Amestecarea aceasta a pămînturilor sau după vreo întîmplare naturalnică sau prin lucrarea omenească făcut iastă. or. ec. 9/11. – pl.: naturalnici, -ce. – Natură + suf. -alnic. cf. rus. натуралъный.