naturalizare s.f. I 1 (jur.) împământenire, <rar> naturalizație, <înv.> indigenat. Naturalizarea unui străin în țara în care locuiește se face potrivit legislației statului respectiv. 2 aclimatizare, acomodare, adaptare, deprindere, obișnuire, <rar> aclimatare, aclimatizație, acutunanță, <înv. și reg.> înclimătare, <înv.> aclimatație, acomodatie, naturalizație. Naturalizarea unor animale polare în zona temperată a fost un succes. 3 dermatoplastică, dermoplastică, dermoplastie, taxidermie. Naturalizarea este arta împăierii animalelor în vederea expunerii lor în muzee ale naturii. II fig. implementare, introducere. Naturalizarea noțiunii de „transcendental” se datorează lui Kant.