nativ, -ă adj. 1 (despre particularități fizice sau psihice, virtuți etc. ale oamenilor) infuz, înnăscut, natural, <livr.> epicoriu, <înv.> naturalnic. Tânărul are un talent artistic nativ. Are ureche muzicală nativă. 2 (despre elemente chimice, mai ales despre metale) curat, neamestecat, pur², <înv. și reg.> safi, <reg.> prisnic, <înv.> lamur, prisne, <fig.> virgin, <fig.; înv.> ars². În minereurile aurifere se găsește aur nativ.