4 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nata-plata av [At: TOMESCU, GL. / E: nct] (Mun; îe) A merge ~ A merge lipăind și cu pași mari.

na1 sf [At: LM / Pl: ~te / E: nat + ] 1 (Ban; Trs; îs) Toată ~ta Fiecare femeie. 2 (Sst) Fată.

na2 sf [At: BĂCESCU, PĂS. 115 / Pl: ~te / E: nct] (Orn; reg) Rață (Anas).

nathă sf [At: LB / Pl: ~he / E: mg nátha] (Trs) Guturai.

rață f. 1. pasăre din ordinul notătoarelor, cu pene pestrițe lucitoare: ea folosește omului prin carnea, ouăle și puful ei cel moale (Anas); 2. hora soldaților; de-a rața, joc de copii care imită mișcările greoaie ale raței. [Dial. (Slănic) nață = lat. *ANATEA (din ANAS. ANATIS)].

mĭáță f. fără pl. Cod. Vor. 981. Frigurĭ. Azĭ. Maram. O boală grea. – Și mrom. ñață, frigurĭ tifoide.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nătă- Prefix care arată ideea de incapacitate sau prostie. Creație expresivă, pare să se bazeze pe imaginea de vorbire anormală, cf. sp. tonto, bobo, chocho, memo etc. – Der. nătăfleț, adj. (prost, gogoman), comp. teflu și fleț, v. aici; năfletec, adj. (Trans., neghiob, nătărău), metateză a cuvîntului anterior; nătăfleață, s. m. (poreclă pentru persoanele zăpăcite); nătărău, s. m. (gogoman, nătăfleață), cu suf. expresiv (după Cihac, II, 213; legat de cr. tartari „a bîlbîi, a gîngăvi”; după Lambrior, Rom., 350, din lat. natura; după Șeineanu, Semasiol., 229; Philippide, Principii, 97; Tiktin; Candrea și Scriban, din netare < tare, explicație greu de admis fonetic); nătăraucă, s. f. (proastă, neghioabă); nătăraie, s. f. (prostie, nerozie); nătăvălos, adj. (Munt., greoi, stîngaci, leneș), prin asociație cu mătăhălos (după Scriban, cu tăvăli); nătimană (var. nătimală), s. f. (fantoșă, sperietoare), prin încrucișare cu namină sau namilă, sau cu natimă; nătîng, adj. (prost, neghiob, nebun), prin încrucișare cu sl. netęgŭ „muncă” (după Cihac, II, 213, sl. ajunge pentru a explica rom., dar rezultatul nă- indică tratamentul expresiv; după Tiktin și Scriban, din sl. tągŭ „puternic, viteaz”); nătîngi, vb. refl. (a se tîmpi, a se prosti); nătîngie, s. f. (prostie); nătîntoc, adj. (prost, imbecil), pentru a cărui der. cf. sărîntoc; nătîntol, adj. (prost), prin încrucișare cu mototol, cf. și motîntan, motîntoc; neder, adj. (Munt., gogoman, nătăfleață), probabil în loc de *neter, cf. nătărău; netot, adj. (prost, naiv), prin încrucișare cu tot (după Tiktin, Candrea și Scriban, din tot; după Cihac, II, 518, din mag. tót „slav”); netoție, s. f. (prostie); năsărîmb, adj. (tont, prost), în loc de *nătărîmb (cf. var. năstărîmb), probabil prin încrucișare cu sărîntoc (după Cihac, II, 215, din sl. nesramĭnŭ „nerușinat”); năs(t)ărîmbă, s. f. (prostie, minciună); năsărîngă, s. f. (Trans., nerozie, prostie, obrăznicie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nátă1, náte, s.f. (reg.) femeie; fată, copilă.

nátă2, náte, s.f. (reg.) rață.

náthă, náthe, s.f. (reg.) guturai.

Intrare: nata
nata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nathă
nathă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • na
  • nata
plural
  • nate
  • natele
genitiv-dativ singular
  • nate
  • natei
plural
  • nate
  • natelor
vocativ singular
plural
Intrare: nață
nață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nătă
nătă
prefix (I7-P)
  • nătă