nas s.n. I 1 (anat.) organ olfactiv (v. organ¹), <înv. și reg.> nară, <arg.> carină, cârmă, corn, nasulie (v. nasuliu), trompă. Citește ținând ochelarii pe vârful nasului. 2 (tehn.) cioc², pinten. Nasul de pe o piesă sau de pe un organ de mașină permite ghidarea unei alte piese sau a unui alt organ al aceleiași mașini. 3 (mar.; la luntre; reg.) v. bot. Pisc. 4 (la opinci; reg.) v. Gurgui. 5 (art.; bot.; reg.) nasul-curcanului v. a Busuioc-roșu (Amaranthus caudatus); b Moțul-curcanului (v. moț¹) (Polygonum orientale). II (anat.; sinec.) 1 v. Cap. 2 v. Față. Obraz. III fig. 1 fler, perspicacitate, <fig.> miros. Are nas; știe când și unde să-și investească banii. 2 intuiție. Nasul îi spune să nu aibă încredere în ea.