NARCOTIZA vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) acțiunii unui narcotic (1), a-i provoca (cuiva) narcoză. cf. polizu, barcianu, alexi, w. Bolnavul care trebuie narcotizat este întins pe masa de operație. ygrec, m. n. 4. Un boiștean a fost „dresat” să prindă diferite sunete, după ce, narcotizat în prealabil, i se distruseseră organele văzului, c. antonescu, p. 73. ♦ P. ext. (Rar) A ameți, a insensibiliza. Ca să uite... își omora mintea cu otrava colorată, care-l narcotiza, ținîndu-l între vis și viață. bart, e. 255. – prez. ind.: narcotizez. – Din fr. narcotiser.