NARAȚIUNE (< fr. narration < lat. narratio, povestire) Povestire a faptelor care fac obiectul discursului. Cerințe esențiale ale narațiunii sînt: claritatea, căci, așa cum arată și Cicero, în De oratore, o narațiune lipsită de claritate întunecă întregul discurs, și verosimilitatea care contribuie la scoaterea în evidență a adevărului. Împreună cu confirmarea și respingerea, narațiunea face parte din tratare. Înainte de desfășurarea argumentelor, este necesară povestirea faptelor la care ele se referă. De regulă, narațiunea este plasată înaintea confirmării și respingerii. De multe ori, oratorii cred că e mai potrivit să amestece faptele narate cu argumentele, așa că nu se poate face o demarcație precisă între narațiune, confirmare și respingere.