NARATOR s. m. (Livresc) Povestitor. cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, ddrf, barcianu, alexi, w. Fără a fi prezintate cu răceala unui narator obiectiv, ...evenimentele din trecut sînt povestite mai mult cu un sentiment de duioșie discretă. iorga, l. i, 246, cf. șăineanu, d. u. Spaniolii sînt naratori prin definiție. călinescu, i. 387, cf. id. e. o. ii, 210. Abil narator și romancier înnăscut, simte, instinctual aproape, nevoia motivărilor. perpessicius, m. iii, 115. – pl.: naratori. – Nara + suf. -tor.