NARAMZ s. m. (Învechit și regional) Portocal (Citrus sinensis sau aurantium); spec. varietate de portocal ale cărui fructe au gust amar (Citrus Bigaradia). Pohtesc doi pui, unul de lămâie, altul de năramză (a. 1781). iorga, s. d. viii, 7, cf. lb. Felul viței, felurimea pomilor, podoaba grădinei și cultivarea ei, deosebitele saduri streine, lămîi, portocali, naramzi și chitri. cr (1833), 80²/28. O sorioară depărtată... crescută sub umbra naranzilor. negruzzi, s. i, 263. Mirosind florile unui naramz înflorit. filimon, o. i, 104. Cu ghirlanda parfumată de-a naramzei albe flori, alecsandri, p. ii, 127. O mîndră grădină De miresme plină Și roiuri de-albine Prin florile dalbe De naramze albe. eminescu, l. p. 116. Ținuturile lui înrodiau neramzi și dafini, delavrancea, s. 81, cf. 177, id. v. v. 76. Și dincolo e țărmul ce-a fost de zei iubit, Pe care-l încunună naramzul înflorit. macedonski, o. i, 51. N-o să ai cafenelele voastre de la Paris..., nici neramzi. d. zamfiRESCU, v. Ț. 29, cf. DM. – pl.: naramzi. – Și: naramză s. f., naranz s. m., năramză s. f., neramz s. m. – Din bg. неранза > naramză > naramz, după modelul numelor de pomi. din limba română.