NAPOLEON s. m. 1. Veche monedă franceză de aur, în valoare de 20 de franci (cu efigia lui Napoleon I și, mai tîrziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea). v. pol. cf. i. golescu, c., valian, v. Toată această călătorie a mea, ...cu toate obiectele, a costat 200 napoleoni. bolliac, o. 292. Se plătește cîte un napoleon de pogon pre an. i. iONEScu, m. 143. Prețul lor e mai presus de puterea sătenilor – 27 napoleoni, alecsandri, s. 8. Vodă i-a pus două fișicuri de napoleoni în mînă. creangă, a. 160, cf. i. brâescu, m. 80. În 1865: napoleonul 62 lei 12 p. n. a. bogdan, c. m. 170, cf. șez. iii, 82. Un napoleon sau un pol sau douăzeci de franci, alr ii 4 277/727. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, foarte fină, dulce și parfumată. cf. enc. agr. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. cf. DR. ii, 706, enc. agr. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, albe-gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. cf. ENC. AGR. – Accentuat și: (regional) napoleon, alr ii 4 277/727. – pl.: napoleoni. – Și: (regional) napolion (alr ii 4 277/414), napaleon (dr. ii, 706), napalion (șez. iii, 82) s. m. – Din fr. napoléon.