†NAMESNIC, NAMESTNIC, ‡NĂMESTNEC sm. ⛪ Locțiitor în spec. de stareț, de egumen; vicar: ori-care vlădic sau egumen sau nameastnic... va lua averea vlădicului ce va rămînea după moarte... nu se va certa (PRV.-LP.): au sosit, pe rînd... starițul cu nămestnecul și cu toți călugării (GRIG.) [vsl. namĕstĭnikŭ].