Definiția cu ID-ul 1386662:

Tezaur

NAlST s. m. Cîntăreț din nai; (regional) năiaș, (ieșit din uz) naingiu, (învechit) neisan. Lăutarii aceștia – scripcari, țimbalagii, naiști... se îmbrâeau de obicei în curate anteree de postav. C. GANE, TR. v. 363, cf. IORDAN, L. R. a. 183. – pl.: naiști.Nai + suf. -ist.