* naív, -ă adj. (fr. naif, d. lat. nativus, nativ; it., sp. nativo). Natural, ingenuŭ, fără artificiĭ: copiiĭ îs naivĭ, vorbă naivă. Care arată adevăru, natura: stil naiv. Credul, fără experiență, cam prost: naiv, răspuns naiv. A face pe naivu, a te preface naiv. Adv. Cu naivitate.