Definiția cu ID-ul 1386655:
Tezaur
NAINGIU s. m. (Ieșit din uz) Naist. Ca din pămînt ieșiră trei lăutari: un scripcar, un cobzar și un naingiu. gane, n. ii, 193, cf. șio iij, 268, ALEXI, W., TDRG, ȘĂINEANU, D. U. – pl.: naingii. – Și: naigiu s. m. tdrg, BL VII, 124. – Nai + suf. -[in]giu.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ifteni
- acțiuni