NAICĂ s. f. (Regional; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen respectuos cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă. V. dadă, nană¹, lele. Naica Marta se opri in portiță și stete uimită. slavici, n. i, 36. ♦ Iubită, alrt ii 29, 30. – Din scr. najka.