NAGEAC subst. (Regional) Măciucă (I 1); ghioagă. Scoate sabia cu care este încins, o pune cu tăiușul în jos și stă în fața ceiușului, împreu-nînd nageacul său cu sabia voivodului. pamfile, s. v. 55, cf. 56. ♦ Mîner al toporului sau al securii (Timișoara). h xviii 281. – pl.: ? -Și: năjac (h xviii 218), negeăc (ib. 144) subst. – Din ser. nadjak.