NAFT subst. (Învechit și regional) Petrol brut; petrol lampant. Și nu pristoiră cei ce lepădară ei slugile lu împăratu, ardzîndu cuptoriul cu rășiră și cu naftă și cu pozderie și cu vițe. psalt. sch, 329. Naftul esti altfeli de smoală udoasă. amfilohie, g. f. 201^r/13. Pune și neft dramuri 15 și pune-l să se dogorească bine, dar să nu fiarbă (a. 1805). grecu, p. 397, cf. polizu. Într-un vas de argint împrăștia lumina sa flacara naftei. f (1871), 183, cf. barcianu, alexi, w., roșetti, l. r. vi, 255. Pulverizator pentru arderea naftei rece. enc. Tehn. i, 465, cf. coman, gl., chest. ii 252/239, alr i 1 607/215, 217, 218, 268, 360, 370, 385, 388. Cumpără naftă pă rînd. alrt ii 123, a v 2, 18. – Și: naftă s. f., neft subst. – Din slavonul нафта, ngr. ναφθα, tc. neft, germ. Naphta.