Definiția cu ID-ul 1385662:
Tezaur
NAFEA s. f. (Învechit și regional) Blană de pe pîntecele vulpii (cu care se căptușeau giubelele boierești, căciulile etc.). Nefelele de vulpi părechea 22 lei pe ales. dionisie. c. 166. O giubea soioasă îmblănită cu nafea. ghica, s. 498. Pieile de vulpe sînt acele cari se lucrează mai mult și se scoate din ele nafele de pîntece, guși, spinări. i. ionescu, m. 700, cf. șio ii1, 267. Și mi-o arunca... Pe vraf de nafele Și de malotele. teodorescu, p. p. 644, cf. 649. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Se arată înaintea junelui un arnăut îmbrăcat numai în fir... cu tătarcă roșie, blănită cu vulpe nafe. filimon, o. i, 99. – Pl.: nafele. – Și: nafe, nefea s. f. – Din tc. nafe.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ifteni
- acțiuni