nadă¹ I 1 s.f. (pesc.) amorsă, momeală, nălucă, <rar> momitură, <reg.> mârșă, nadilă, <înv.> podmet. Folosește râme ca nadă pentru pești. 2 înnăditură, <reg.> năditură. I se vede nada de la mâneca flanelei. 3 (tehn.; la plug reg.) v. Călcâi. Plaz¹. Talpă. 4 (tehn.; reg.) v. Despicător. Ic. Pană. II fig. 1 ademenire, amăgire, atracție, ispită, ispitire, momire, seducere, seducție, tentație, <fig.; înv.> aromeală, aromire, înfrângere. Oferta de vacanță este doar o nadă. 2 (de obicei constr. cu vb. „a întinde”, „a pune”) <fig.> capcană, cursă², <fig.; rar> rețea. Nu a căzut în nada pe care i-a întins-o adversarul său. 3 (reg.) v. Deprindere. Fire. Nărav. Obicei. Obișnuință.