NADPIS subst. (Rusism învechit) Rezoluție (pusă pe o cerere), apostilă. Ministrul Lupu Balș le întoarse jalba cu nadpis. negruzzi, s. i, 280. În urmarea celor mai sus pomenite... jăluitorii... întorcîndu-se cu natpis. alecsandri, t. 563. – pl.: ? – Și: natpis s. n. – Din rus. надпись.