NACRU subst. (Ieșit din uz) Sidef. Se împle tot abisul, coprinsele marine De lucitorul nacru, de candidele perle, De rumenul coraliu. heliade, o. i, 361, cf. negulici. Și pagoda cea de nacru cu roz acoperemînt. negruzzi, s. ii, 132. Vasul e de aur virgin schinteiat cu plăci de nacru. MACEDONSKI, O. I, 151, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. – Din fr. nacre.