NABAB adj., s. m. 1. adj. (Învechit, rar) Care aparține nababului (2), de nabab. O foarte mare piață... era acoperită de corturile araiahisau nababi a gvardiei sale, a cărora escadroane să deosebea între sine. leon asachi, b. 57/27. 2. s. m. Titlu dat în India musulmană marilor ofițeri ai sultanului sau guvernatorilor provinciilor; persoană care avea acest titlu; p. ext. persoană foarte bogată. cf. pontBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ALEXI, W. Îl regăseam cu obrajii fragezi, cu haina tăiată după ultimul jurnal, cu blana scumpă aruncată cu neglijență de nabab pe un scaun. c. petrescu, s. 153, cf. id. o. p. i, 10. Nababii nu știu să-și cheltuiască aurul decît tot pentru fleacurile artistice ale lumii vechi. sadoveanu, o. x, 449. – pl.: nababi. – Din fr. nabab.