7 definiții pentru năvăloacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năvăloa2 sf vz năvoloacă1

năvăloa1 sf [At: PAMFILE, I. C. 180 / V: ~vol~ / Pl: ? / E: ns cf năvală, năloagă] (Reg) 1 Înghesuială. 2 (Îe) A da ~ca A merge grămadă, buluc. 3 (Îe) A merge ~ca A da buzna. 4 (Îe) A fi obraznic. 5 (Îae) A lucra mult și prost.

năvoloácă (oa dift.) f., pl. e (rut. návolok, un fel de grapă, rus. vólokom, tîrîind, návolok, livadă pe malu unuĭ rîŭ, maĭ înalt la mare, pávolok, țarină, d. voločitĭ, a tîrîi, vsl. vlačiti, a atrage; sîrb. navlaka, învălitoare. V. voloc). Mold. Țarină lucrată numaĭ cu grapa. Adv. A duce pe cineva năvoloaca, a-l duce pe sus, cu forța, vrînd-nevrînd. Cu năvoloaca, mult și răpede: șivoĭu, calicimea venea cu năvoloaca. – Și năvăl-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂVĂLOÁCĂ s. v. ogor, pârloagă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năvăloácă s.f. (reg.) înghesuială, îmbulzeală; (adv.) a da năvăloaca = a nerge grămadă, buluc, a da buzna.

Intrare: năvăloacă
năvăloacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvăloa
  • năvăloaca
plural
  • năvăloace
  • năvăloacele
genitiv-dativ singular
  • năvăloace
  • năvăloacei
plural
  • năvăloace
  • năvăloacelor
vocativ singular
plural