năvădeală sf [At: HEM 854 / V: (reg) neved~, nivid~ / Pl: ~eli / E: năvădi + -eală] 1 Trecere prin ițe și prin spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. 2 (Pex) Mod de a năvădi (3).

nevedeală sf vz năvădeală

nivideală sf vz năvădeală

nevedeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a nevedi.

NĂVĂDEALĂ s. v. năvădit.

NĂVĂDEALĂ s. (TEXT.) năvădire, năvădit, năvăditură.

NĂVĂDEALĂ s. f. Năvădire; p. ext. mod de a năvădi (2). Țesăturile cu desemne din urzeală sau nevedeală se cheamă: cu speteze. hem 854. Datina și măestria cunosc și alte feluri de nevedeală în 3, 4, 5, 6, 7 și chiar 8 ițe. pAmfile, i. c. 269. Alesături, răuri, năvădeli... Astea sînt treburi muierești. plopșor, c. 152. Ce-i făcut fără nivideală? (Dantela), gorovei, c. 187. – pl.: năvădeli. – Și : (regional) nevedeală, nivideală s. f. – Năvădi + suf. -eală.