3 definiții pentru năruitor
Explicative DEX
năruitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: nărui + -tor] (Nob) Care năruie (1).
Ortografice DOOM
năruitor adj. m., pl. năruitori; f. sg. și pl. năruitoare
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
NĂRUITOR, -OARE adj. (Neobișnuit) Care năruie (1). cf. COSTINESCU. – pl.: năruitori, -oare. – Nărui + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de claudiacaraiman
- acțiuni
Intrare: năruitor
năruitor adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)