2 definiții pentru năruitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
năruitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: nărui + -tor] (Nob) Care năruie (1).
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
năruitór adj. m., pl. năruitóri; f. sg. și pl. năruitoáre
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: năruitor
năruitor adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)