2 definiții pentru năruitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năruitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: nărui + -tor] (Nob) Care năruie (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năruitór adj. m., pl. năruitóri; f. sg. și pl. năruitoáre

Intrare: năruitor
năruitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năruitor
  • năruitorul
  • năruitoru‑
  • năruitoare
  • năruitoarea
plural
  • năruitori
  • năruitorii
  • năruitoare
  • năruitoarele
genitiv-dativ singular
  • năruitor
  • năruitorului
  • năruitoare
  • năruitoarei
plural
  • năruitori
  • năruitorilor
  • năruitoare
  • năruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)