2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năprasnicí, pers. 3 sg. năprasnicéște, vb. IV refl. (reg.) a deveni năprasnic.

Intrare: năprasnicire
năprasnicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năprasnicire
  • năprasnicirea
plural
  • năprasniciri
  • năprasnicirile
genitiv-dativ singular
  • năprasniciri
  • năprasnicirii
plural
  • năprasniciri
  • năprasnicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: năprasnici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năprasnici
  • năprasnicire
  • năprasnicit
  • năprasnicitu‑
  • năprasnicind
  • năprasnicindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • năprasnicește
(să)
  • năprasnicească
  • năprasnicea
  • năprasnici
  • năprasnicise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • năprasnicesc
(să)
  • năprasnicească
  • năprasniceau
  • năprasnici
  • năprasniciseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)