O definiție pentru năprasnici

Arhaisme și regionalisme

năprasnici, pers. 3 sg. năprasnicește, vb. IV refl. (reg.) a deveni năprasnic.

Intrare: năprasnici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năprasnici
  • năprasnicire
  • năprasnicit
  • năprasnicitu‑
  • năprasnicind
  • năprasnicindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • năprasnicește
(să)
  • năprasnicească
  • năprasnicea
  • năprasnici
  • năprasnicise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • năprasnicesc
(să)
  • năprasnicească
  • năprasniceau
  • năprasnici
  • năprasniciseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)