3 definiții pentru năplăitor
Explicative DEX
năplăitor, ~oare a [At: LM / Pl: ~i, ~oare / E: năplăi + -tor] (Reg) Sufocant.
Regionalisme / arhaisme
năplăitor, năplăitoare, adj. (reg.) sufocant, înnăbușitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂPLĂITOR, -OARE adj. (Regional) Sufocant, înnăbușitor. cf. lm. – pl.: năplăitori, -oare. – Năplăi + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ciobotaru Andreea
- acțiuni
Intrare: năplăitor
năplăitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)