2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năditu sf [At: CHEST. II, 125/1 / Pl: ~ri / E: nădi + -tură] (Reg) Înnăditură.

înăditúră f., pl. ĭ. Lucru înădit, adăugat, anexat: a pune o înăditură la o scîndură, la o rochie, la un drug.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năditúră, năditúri, s.f. (reg.) înnăditură.

Intrare: năditură
năditură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năditu
  • năditura
plural
  • nădituri
  • năditurile
genitiv-dativ singular
  • nădituri
  • năditurii
plural
  • nădituri
  • năditurilor
vocativ singular
plural
Intrare: înăditură
înăditură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Formă arhaică, ieșită din uz.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăditu
  • ‑năditu
  • înăditura
  • ‑năditura
plural
  • înădituri
  • ‑nădituri
  • înăditurile
  • ‑năditurile
genitiv-dativ singular
  • înădituri
  • ‑nădituri
  • înăditurii
  • ‑năditurii
plural
  • înădituri
  • ‑nădituri
  • înăditurilor
  • ‑năditurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)