4 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nădi [At: MUSTE, ap. LET. III, 65/24 / Pzi: ~desc / E: bg надя] 1 vt (Îrg) A pune o nadă1 Si: a înnădi. 2 vt (Îrg; îe) A ~ din tei curmei A fi foarte sărac. 3 vt (Îrg; îae) A o duce foarte greu. 4 vt (Înv; fig; prt) A adăuga. 5 vr (Îvr; d. oameni) A se alătura. 6 vr (Îrg) A se obișnui să vină mereu undeva sau la ceva Si: (pop) a se înnădi, (reg) a se nadali. 7 vr (Mun) A se obrăznici. 8 vr (Mun) A se încinge la ceartă sau la bătaie.

înădésc, a v. tr. (d. nadă saŭ sîrb. náditi, a lipi de, nadeti, a înădi; bg. nadam, rut. náditi). Împreun, leg, lipesc o bucată de alta, maĭ pun o bucată ca să fac maĭ lung: a înădi o haĭnă, un lemn, un drug. Fig. Amplific, scornesc de la mine: a înădi o poveste, o vorbă auzită. Îndulcesc, fac să prindă gust, să tot vie: a înădi porciĭ la popușoĭ. V. refl. Mă îndulcesc, prind gust, tot vin: vrăbiile s’aŭ înădit la cireșe. – Se zice și se scrie și înn-. Pe la Bz. și înăjesc. În nord și nădesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: înădi
verb (VT401)
Formă arhaică, ieșită din uz.
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înădi
  • ‑nădi
  • înădire
  • ‑nădire
  • înădit
  • ‑nădit
  • înăditu‑
  • ‑năditu‑
  • înădind
  • ‑nădind
  • înădindu‑
  • ‑nădindu‑
singular plural
  • înădește
  • ‑nădește
  • înădiți
  • ‑nădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înădesc
  • ‑nădesc
(să)
  • înădesc
  • ‑nădesc
  • înădeam
  • ‑nădeam
  • înădii
  • ‑nădii
  • înădisem
  • ‑nădisem
a II-a (tu)
  • înădești
  • ‑nădești
(să)
  • înădești
  • ‑nădești
  • înădeai
  • ‑nădeai
  • înădiși
  • ‑nădiși
  • înădiseși
  • ‑nădiseși
a III-a (el, ea)
  • înădește
  • ‑nădește
(să)
  • înădească
  • ‑nădească
  • înădea
  • ‑nădea
  • înădi
  • ‑nădi
  • înădise
  • ‑nădise
plural I (noi)
  • înădim
  • ‑nădim
(să)
  • înădim
  • ‑nădim
  • înădeam
  • ‑nădeam
  • înădirăm
  • ‑nădirăm
  • înădiserăm
  • ‑nădiserăm
  • înădisem
  • ‑nădisem
a II-a (voi)
  • înădiți
  • ‑nădiți
(să)
  • înădiți
  • ‑nădiți
  • înădeați
  • ‑nădeați
  • înădirăți
  • ‑nădirăți
  • înădiserăți
  • ‑nădiserăți
  • înădiseți
  • ‑nădiseți
a III-a (ei, ele)
  • înădesc
  • ‑nădesc
(să)
  • înădească
  • ‑nădească
  • înădeau
  • ‑nădeau
  • înădi
  • ‑nădi
  • înădiseră
  • ‑nădiseră
Intrare: înădire
înădire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Formă arhaică, ieșită din uz.
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădire
  • ‑nădire
  • înădirea
  • ‑nădirea
plural
  • înădiri
  • ‑nădiri
  • înădirile
  • ‑nădirile
genitiv-dativ singular
  • înădiri
  • ‑nădiri
  • înădirii
  • ‑nădirii
plural
  • înădiri
  • ‑nădiri
  • înădirilor
  • ‑nădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nădi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nădi
  • nădire
  • nădit
  • năditu‑
  • nădind
  • nădindu‑
singular plural
  • nădește
  • nădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădesc
(să)
  • nădesc
  • nădeam
  • nădii
  • nădisem
a II-a (tu)
  • nădești
(să)
  • nădești
  • nădeai
  • nădiși
  • nădiseși
a III-a (el, ea)
  • nădește
(să)
  • nădească
  • nădea
  • nădi
  • nădise
plural I (noi)
  • nădim
(să)
  • nădim
  • nădeam
  • nădirăm
  • nădiserăm
  • nădisem
a II-a (voi)
  • nădiți
(să)
  • nădiți
  • nădeați
  • nădirăți
  • nădiserăți
  • nădiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădesc
(să)
  • nădească
  • nădeau
  • nădi
  • nădiseră
Intrare: nădit
nădit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădit
  • năditul
  • năditu‑
  • nădi
  • nădita
plural
  • nădiți
  • nădiții
  • nădite
  • năditele
genitiv-dativ singular
  • nădit
  • năditului
  • nădite
  • năditei
plural
  • nădiți
  • nădiților
  • nădite
  • năditelor
vocativ singular
plural
nădire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nădire
  • nădirea
plural
  • nădiri
  • nădirile
genitiv-dativ singular
  • nădiri
  • nădirii
plural
  • nădiri
  • nădirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)