Definiția cu ID-ul 1261866:
Tezaur
MĂȚÍ vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv.) A obosi, a chinui. Cf. DDRF. Mă culc că tare m-o mățît copilul. CV 1 950, nr. 4, 41. - Prez. ind.: mățesc. – V. maț. Cf. magh. kibélez „a obosi pe cineva cu sîcîieli”.
MĂȚÍ vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv.) A obosi, a chinui. Cf. DDRF. Mă culc că tare m-o mățît copilul. CV 1 950, nr. 4, 41. - Prez. ind.: mățesc. – V. maț. Cf. magh. kibélez „a obosi pe cineva cu sîcîieli”.