MĂȘTIHÓI s. m. 1. (Regional) Tată vitreg. CANDREA, Ț. O. 50, cf. VAIDA, ARH. FOLK. VI, 297, ALR I/II h 154, 157, ALR II/I h 134, MAT. DIALECT. I, 261, LEXIC REG. 71. ◊ Frați de măștihoi = frați după mamă. ALR II/I MN 67, 2 625/325. 2. (Prin Transilv.) Tutore. Cf. CABA, SĂL. 90. – Pl.: măștihoi. – Și: (regional) măstihói (VAIDA), măștiói (ALRM I/II h 214) s. m. – Maștihă + suf. -oi.