măștihoi smi [At: CANDREA, Ț. O. 50 / V: măst~, ~ioi / E: maștihă + -oi] 1 (Reg) Tată vitreg. 2 (Trs) Tutore.

măstihoi sf vz măștihoi

măștehoaie sf vz măștihoaie

măștihoaie sfi [At: MARIAN, O. I, 14 / V: ~ioa~, ~teh~ / E: maștihă + -oaie] (Ban; Trs) Mamă vitregă.

măștioaie sf vz măștihoaie

măștioi sm vz măștihoi

măștihoi s.m. (reg.) tată vitreg.

măștihoaie, măștihoi, s.f. (reg.) mamă vitregă.

MĂȘTIHÓI s. m. 1. (Regional) Tată vitreg. CANDREA, Ț. O. 50, cf. VAIDA, ARH. FOLK. VI, 297, ALR I/II h 154, 157, ALR II/I h 134, MAT. DIALECT. I, 261, LEXIC REG. 71. ◊ Frați de măștihoi = frați după mamă. ALR II/I MN 67, 2 625/325. 2. (Prin Transilv.) Tutore. Cf. CABA, SĂL. 90. – Pl.: măștihoi. – Și: (regional) măstihói (VAIDA), măștiói (ALRM I/II h 214) s. m. – Maștihă + suf. -oi.

MĂSTIHOl s. m. v. măștihoi.

MĂȘTEHOÁIE s. f. v. măștihoaie.

MĂȘTIHOÁIE s. f. (Ban. și Transilv.) Mamă vitregă. Cf. MARIAN, O. I, 14. Mășcioaia cînd i-o dete [turta], îi porunci așa aspru că iarăși așa întreagă să o aducă. F (1 891), 156, cf. VAIDA, ALR II/I h 133, 154, 157, A III 13, MAT. DIALECT. I, 261, LEXIC REG. 71. - Pl.: măștihoaie. – Și: măștioáie (H XVIII 146), măștehoáie (ALR II/I h 133; pl. măștehoi : ib.) s. f. – Maștihă + suf. -oaie.

MĂȘTIOÁIE s. f. v. măștihoaie.

MĂȘTIÓI s. m. v. măștihoi.