MĂZĂR͹ vb. IV. R e f l. (Regional) A se alinta, a face mofturi, mărazuri. V. f a s o l i. Ghiță n-a fost binecrescut, orice mustrare i se face, îndată începe a se măzări. Com. din PIATRA NEAMȚ. - Prez. ind.: măzăresc. – Etimologia necunoscută. Cf. m a z ă r e, m ă r a z.