MĂZĂREANU, Vartolomei (c. 1720-c. 1790, n. probabil la Slătioara, lângă Câmpulung Moldovenesc), cărturar român. M. de onoare al Acad. Teologice din Kiev. Arhimandrit (c. 1755), egumen al mănăstirilor Putna (1755-1768) și Solca (1768-1774). Inspector („Îndreptător”) al școlilor domnești, episcopești și mănăstirești din Moldova. A scris condici de mănăstiri (Voroneț, Solca, Humor). Traduceri de cărți bisericești și laice, printre care „Apoftegmata” din rusă (o culegere de maxime și anecdote) și o „Esopie”.