MĂZĂREAN s. m. (Bot. ; regional) Sîngele-voinicului (Lathyrus odoratus). Mormintele se prefac într-un fel de straturi. . . pe cari se seamănă apoi tot felul de flori de grădină, precum. . . măzerean. MARIAN, Î. 336, cf. H X 420. La poartă la Vălean, Acolo-i un măzărean, Măzăreanu-i înflorit, Iarba toată-a înverzit. ȘEZ. XV, 83, cf. III, 155. - Pl.: măzăreni. – Și: măzereán s. m. – Mazăre + suf. -ean.