MĂZĂRAR s. m. (Regional) 1. (Entom.) Gărgăriță-de-mazăre (Bruchus pisi). Acest gîndăcel foarte mititel și de culoare neagră-castanie. . . se numește în Bucovina: măzerari. MARIAN, INS. 84, cf. TDRG, DR. XI, 76. O rudă de aproape a gîrgîriței de pîne este măzărariul. SIMIONESCU, F. R. 304. 2. (Bot.) Specie de măzăriche nedefinită mai de aproape. Cf. H XI 311, ALR I 1953/940. ◊ Expr. A fi ca măzărarul = a fi zdrobit, făcut fărîme. COMAN, GL. - Pl.: măzârari. - Și: măzerări s. m. – Mazăre + suf. -ar.