MĂZĂCEALĂ s. f. (Mold.) Lucru făcut în grabă, de mîntuială. // C: Sînt mulți creștini care nu știu nice cruce să-și facă, ce cîndu să-și facă cruce numai ce mîhnesc cu mîna cum are amăgi oarece; aceaea nu iaste cruce, ce-i o măzăceală. C 1729, 27^r. Etimologie: cf. măzac. Vezi și mazac, măzăcie.